miercuri, 30 octombrie 2013

Delfinul-spatial

Am sa va dezvalui un secret fantastic. Exista super-eroi. Da' nu ca in filme. Toti super eroii sunt de natura penis-nasiana. Ca de exemplu Carasu-invizibil. Pare plat ca papusa Barbie dar daca tu nu il vezi nu inseamna ca el nu exista. Sau Stromeleagu-gama. O mama de penis care in erectie se face mare si verde si rupe tot ce intalneste. Dar povestea asta e cu mine. Sunt egoist, asta e, asa am fost mereu. Eu sunt Delfinul-spatial. Adica pot sa fut un punct in realitate atat de tare ca deschid o gaura de vierme si calatoresc in timp si spatiu. Si asta e o poveste de a mea:

Barlogu'

Caldura mare. Plictiseala si mai mare. Era a 3 tigara aprinsa consecutiv si deja era evident ca am nevoie de ocupatie. Am scos caietul "Idei geniale pentru vremuri de cacat". Ma uit din nou in jurul meu: cald si pustiu. Clar vreme de cacat.
"lista de fumat:
-cel mai mare bulangiu romantic cu impresii de geniu
-cel mai sinistru tip pentru un trip maxim
-cel mai caterinca cantacios
-cel mai tare artist sa imortalizeze toata treaba"....clar asta facem azi.
Am scos delfinu' am deschis portalu' si am plecat sa ii adun:

Codrul

M-am dus usor spre el ca spre o pizda pe care vrei sa o agati in club. Vrei s-o iei acasa nu sa o sperii. Si in plus, era vulnerabil. Ca o pizda'n club. Era usor sa o iei acasa dar si mai usor sa strici toata combinatia.
-Care'i treaba mestere?
S-a uitat la mine cu ochii mari si goi:
-Veroniiiica!! A inceput iar sa boceasca.
-Stiu maestre, Caragiale ii smotoceste maimuta in locu' tau. Am auzit. Nu vrei tu sa mergem sa rulam una grasa sa uitam de probleme?
A ridicat capatana. Avea fix mecla aia pe care o vedeam pe afise pe vremea cat eram in generala. Nici nu m-am uitat bine la el si deja imi venea sa cant "E-e-mine-e-scu, E-e-mine-e-scu"
-Pe langa plopii fara sot drogat tot am trecut
Cu tine insa pan-acum cacat nu m-am facut
Asa ca hai luceafar bland aprinde tu piponu'
Ce eu cu bere'aduc acum acum degraba tot bidonu
Deja ma enerva. L-am luat de guler, am deschis portalu' si am pornit spre urmatoarea destinatie.

Orasul pustiu

Gol. Pustiu. Negru. Rahat, treaba e sinistra. Auzeam vag de langa un felinar "Plumb. E plumb. Si tatele sunt plumb, si pula mea e plumb. Tot si toate's plumb." Era clar. Amicu George era deja spart la creieras. Asta nu trebuie convins, asta trebuie luat direct. L-am luat de maneca si i-am spus:
-Mergem sa bagam la mufa. Te bagi?
A dat frenetic din cap, am deschis portalu' si am plecat.

La pacanele

Era prima data cand prostu' de Maruta mi-a dat o informatie folositoare. Stiam exact cand si unde era omu pe care il cautam. Nu avea rost sa il iau din prezent, ca se spune ca s-a lasat. Asa ca il iau din trecut. Mare branza.
-Bos, bagam una grasa ca intre baieti?
-Adevarat! Adevarat! Adevarat!
Eu cu omu' ma stiam de mult. Nu era prima data cand am calatorit ca sa dau de el. Ar nu are rost sa va povestesc asta acum. Si acum ultima destinatie:

Coloana infinitului

Nu era greu sa il banghesti pe barbos. Linistit, sprijinit de sculptura inca neterminata, statea cu dalta intr-o mana si sticla de vin in cealalta. Un adevarat artist. Se vedea ca nu prea arde coziasul prea des, dar cu lichidele le avea. Pana sa ma duc sa ii zic ceva prietenu Salam deja il convinsese. Omu' are un dar, n-am ce spune. Acum, cu Constantin racolat e timpu' sa ne intoarcem in barlog.

Barlogu'

Toti in cerc. Pun usor o foaie cu nitle tutun in ea si ma apuc sa fac un filtru de la o bucata de carton rupta din pachetu' de Marlboro si astept. Eu ii adun si le dau foaie, ei cotizeaza. E de la sine inteles. Primu' se ridica Mihaita, scoate un plic pe care scria fin cu cerneala neagra "cum sa vezi Luceafarul". Parea ceva has mixat cu maria. Ceva frumos, de geniu, nimic de zis. Urmatoru, prietenu Salam scoate o cutie de pastile. Stiam cu totii ca nu sunt pastile in ea. Varsa un mic munte de praf alb pe masa: "Boss, tu stii ca eu nu aprind, eu trag." Se intelege. Cat facea el o liniuta cat pula omului elastic la fiecare, se ridica Georgica. Scoate opium si presare fin in pai cu mana lui uscativa. Nu degeaba visa el morti si plumb. Ne uitam toti la Costi. "Brancusi sefu, tu nu prestezi?" intreaba Florin cu pofta. Baiatu' isi infige in lene dalta in pamant si pune sticla de vin rosu pe masa. Ridica din umeri. Cam slabut dar merge, doar e vin vechi de pe la sfarsitul secolului 19 daca stii cum zic. Bacovia zambeste pe sub mustati, se vede ca e prieten mai vechi cu Bachus decat noi toti la un loc. "Haide verilor!" da Salam startu' si facem concurs care termina primul linia lui. Ies pe locul 2. Experienta invinge. Eu cu Mihai ne uitam unul la altul. Mustaciosii aveau zapada in opritoarea de ciorba. Zambim. Ne vorbim din priviri si e clar ca el aprinde cuiu'. Il baga'ntre buze si ii da foc. Isi umfla obrajorii cu nesat si fumul gros ii iese lenes pe nas. "Asta da ars poetica" zice Bacovia zambind. Incepem sa pasam si Costi isi scoate o foaie si isi misca creionu' tacticos pe ea. Intre timp se aude o voce usor ragusita cum completeaza atmosfera..."Am fost si vom fi o legenda vie.."